ANGELA de la conversație la instalație

Angela este o instalație interdisciplinară new media și un experiment de comunicare intergenerațională realizat împreună cu bunica mea, Angela, care avea 92 de ani la începutul proiectului. Lucrarea urmărește felul în care o conversație poate trece prin inteligența artificială și se poate întoarce în spațiul uman sub forma desenului, a gestului și a unei experiențe audiovizuale.

Procesul începe prin întâlnirile și conversațiile mele cu Angela. Vorbim despre amintirile ei, despre locuri, oameni și obiecte, dar și despre situații pe care și le imaginează, precum orașul viitorului. Discuțiile pot fi înregistrate, cu acordul ei, însă materia de lucru este formată în primul rând din cuvintele, imaginile mentale și asocierile care apar spontan în timpul dialogului.

Eu selectez aceste fragmente și le transform în prompturi pentru un generator de imagini bazat pe inteligență artificială. Prompturile nu sunt transcrieri automate, ci interpretări construite de mine: aleg cuvinte, combin idei și traduc povestea orală într-un limbaj pe care algoritmul îl poate procesa. Imaginile generate nu sunt lucrările finale, ci materiale intermediare pe care le selectez și le pregătesc pentru următoarea etapă.

Imaginile sunt tipărite alb-negru, în format A4. Această reducere cromatică face parte din procesul de simplificare: elimină informația vizuală secundară, accentuează formele, contururile și contrastele și lasă suficient spațiu pentru interpretare. Printul nu este un model care trebuie copiat fidel, ci un stimul vizual de la care Angela poate porni.

Angela reinterpretează fiecare imagine pe o coală A0. Trecerea de la printul A4 la o suprafață mult mai mare presupune observare, selecție, orientare spațială și reconstruirea proporțiilor. Schimbarea scării implică și corpul: mâna și brațul parcurg distanțe mai mari, poziția se modifică, iar desenul este construit prin gesturi ample. Angela poate păstra, transforma sau elimina elementele imaginii inițiale. Rezultatul nu este o copie a imaginii generate de AI, ci o lucrare autonomă, filtrată prin memoria, sensibilitatea și gesturile ei.

Eu documentez întregul proces, fotografiez și digitizez desenele, apoi le folosesc ca material pentru realizarea instalației audiovizuale. Le recompun în imagine în mișcare și le pun în relație cu o coloană sonoră originală, construind spațiul în care publicul poate urmări transformarea unei povești spuse într-o experiență vizuală și sonoră.

Procesul formează astfel un circuit complet: conversație → selecție și interpretare → prompt → imagine generată cu AI → print A4 alb-negru → desen A0 → instalație audiovizuală.

Inteligența artificială nu este autorul lucrării finale. Ea funcționează ca un instrument de traducere și ca un intermediar între două persoane și două generații. Rolul meu este să creez și să coordonez acest traseu: inițiez dialogul, interpretez materialul verbal, construiesc prompturile, selectez și simplific imaginile, organizez procesul de lucru și transform rezultatele într-o instalație. Rolul Angelei este esențial și activ: ea produce materialul imaginar inițial și îl reinterpretează prin propriile alegeri și gesturi.

Proiectul folosește tehnologia ca pretext pentru apropiere, atenție și creație comună. El urmărește stimularea curiozității, a exprimării și a încrederii în propriile capacități, precum și reducerea sentimentului de izolare. Dimensiunea sa este artistică și relațională: tehnologia nu înlocuiește contactul uman, ci creează un context nou în care acesta poate avea loc.