Salut!

Atât.

Pentru că eu vorbesc prea mult sau prea puțin. Prea tare sau prea încet. În general… prea puțin și prea încet. Mă deschid doar în cercuri restrânse sau 1v1. Păreri am destule. Dar îmi lipsește cheful de a mă băga în față. Momentan.

Ador să pocesc cuvinte. Cele complicate și deștepte mă obosesc. Asta dacă nu cumva sună simpatic. Doar că n-am nevoie să-mi demonstrezi ceva. Te văd. Te aud. Uneori chiar am impresia că te înțeleg.

În zilele mele bune pot urca și coborî un munte fără să calc vreo insectă. Îmi plac vacanțele în sălbăticie. De fapt îmi place să știu că mă pot pierde oricând. Să ies dintr-o situație imposibilă e ca și cum aș vorbi deschis cu tata. Un exercițiu amuzant. Mă îmbărbătează.

Vreau să mi se spună Emanuel.
Nu “Emi”, nu “Ema”, nu “Manu”.

EMANUEL

Punkt.
Klar, ja?!?

Nu rețin numele celebrităților. Nu rețin numele celor pe care încă nu i-am întâlnit. Nu suport bârfa. Nu țin minte nici poezii, nici bancuri. Dar pot oricând să țes povești. Povești cu și despre cei pe care i-am văzut sau auzit chiar și numai în treacăt.

Mi-a părut bine.

Pa!