MONICA STOICA

Dramarurgă

M-am născut în mahalaua care în curând va fi doar o relicvă. Într-un oraș-fantomă, lângă Dunăre. În copilăria mea suprarealistă inventam lumi uitându-mă la modelul din covorul persan. Dar acum viitorul se agață de mine cu mănuși de catifea. Sunt o drama queen a tehnologiei și a iubirii. Absorb tot ce e straniu, actual & tandru, îmi construiesc o lume din bacterii, unde Matthew Barney devine detectiv nocturn și soarele e de plută. Trăiesc în post-realitate, la marginea imaginației. Cred în abstractizare. Cred în arta contemporană. Cred în principiul incertitudinii. Scriu – dacă n-aș scrie, n-aș mai avea nicio certitudine.