Dintr-o perspectivă umană universală, temele atașamentului și ale abandonului oferă o introspecție profundă asupra mecanismelor psihodinamice care ne ghidează navigarea relațiilor interpersonale și ale istoriilor personale. Mulți dintre noi purtăm urmele unor traume timpurii care, prin natura lor, nu au reușit să satisfacă nevoile noastre fundamentale de siguranță emoțională, generând astfel o tensiune perpetuă între intimitate și autonomie. Această tensiune se manifestă adesea prin dificultăți în formarea și menținerea relațiilor apropiate, fiind marcată de frica de respingere sau de sufocare emoțională. Aceste răni de atașament sunt profund încastrate în structurile noastre comportamentale, modelând percepțiile asupra siguranței și stabilității în relațiile cu ceilalți.

Mai mult, impactul traumelor generaționale neverbalizate —moșteniri ale unor frământări istorice semnificative—iese adesea la iveală în moduri subtile sau violente în dinamica cotidiană a relațiilor familiale. Aceste moșteniri emoționale sunt transmise transgenerațional, modelând reacțiile, așteptările și modalitățile în care reproducem inconștient tiparele relaționale din trecut. Universalitatea problemelor legate de atașament reflectă, într-o dimensiune mai largă, felul în care purtăm în mod colectiv doliul neprocesat, fricile și reziliența generațiilor anterioare. Această moștenire emoțională comună influențează modul în care abordăm iubirea, intimitatea și autonomia în contemporaneitate.

Instalația noastră audio-vizuală abordează aceste teme complexe. Realizată în colaborare cu Teatrul Postnațional Interfonic, această lucrare colectivă, concepută și curatoriată de Vlaicu Golcea, reunește și lucrările artistei vizuale și vocea artistei Ema Onofrei, poemul și intervenția în spațiu a poetei franceze Laurence Ermacova, poemul vizual și traducerea semnate de  Monica Stoica, sculptura upcycled realizată din PET-uri de Cristina Milea, prezența video a artistului non-binar Kinga Ötvös, toate implementate și supervizate tehnic de Alexandru Andrei. 

Aceste diverse medii și viziuni artistice converg pentru a construi o narațiune complexă  menită să invite publicul să exploreze complexitatea relațiilor dintre atașament, memorie și identitate, propunând o reflecție critică și constructivă asupra modului în care traumele personale și colective influențează trăirea individuală.

…………………………………………………..

Vlaicu Golcea: instalație video 9 canale – durata medie 30 min; instalație audio 7 canale – durata medie 15 min; deșeuri; materiale recuperate; generare foto asistată AI

Ema Onofrei: voce; desene în creion; edit video; generare foto asistată AI

Laurence Ermacova: poemul “conversations”; intervenție scrisă in situ

Monica Stoica: poemul video “Sightseeing”; traducerea în română a poemului “conversations”

Crisina Milea: sculptură aripi upcycling din PET

Kinga Ötvös: performer

Alexandru Andrei: implementare și asistență tehnică