Pescărușul / scena Lacului

Nina față în față cu Lacul. Sufletul lumii e Ea.

  • "PESCARUSUL LAC_MASTER_08.08".

de Anton Pavlovici Cehov cu Mela Mihai, regia Vlaicu Golcea #TPIVG0026 | 43 minute

Rămân dedicat emoției pe care o resimt la fiecare întâlnire cu scena lacului din Pescărușul lui Cehov. Mi se pare că acolo se întâmplă cea mai frumoasă și mai tristă apropiere posibilă între doi oameni, ca și cum niciodată nu pot fi mai aproape fără să se sublimeze reciproc. Dar, ca orice fantasmă simbiotică…rămâne doar o fantasmă. Doi oameni aflați în turbinele propriilor traume transgeneraționale și sub dominația directă și distructivă a unor părinți toxici privesc prin crăpătura existențială o posibilă evadare. Arta se dovedește a nu fi un catharsis eficient. 

Cred cu tărie că sensibilitatea feminină poate radia aproape cuantic. Nina poate să fie – în același timp cu ea însăși – un corpus energetic ce se auto-conține, un idiom de “divinitate” ce traversează violența și autosuficiența ridicolă a masculinității care, deși pare că este – de facto – indispensabilă zămislirii unei noi ființe umane, se dovedește, printre altele – statistic vorbind – responsabilă de cele mai mari crime și atrocități cunoscute umanității.

În lucrarea mea de 43 de minute mă cuibăresc din nou în imaginarul emoțiilor mele, având-o ca parteneră artistică pe Mela Mihai, un om care are în contabilitatea neuronală experiențe ce o apropie mult mai tare decât pe mulți dintre noi de o înțelegere deopotrivă sistemică și emoțională a ceea ce se numește VIAȚĂ.

Vlaicu

P.S.

Dedic această versiune MONO tuturor celor ce au făcut și vor face pionierat în munca de a împărtăși pe calea undelor radio și a diverselor mijloace de stocare Arta Sonoră, de la Începuturi până în Viitor.